„Arta povestirii a fost deosebit de populară în jurul anilor 400 până în 1500. Povestitorii călătoreau în jur, vizitand piețe, sate, orașe și curțile regale. Ei adunau știri, povești și au învățat povești regionale în acest proces. Când poveștile populare au început să fie tipărite ieftin în pamflete cunoscute sub numele de cărți și vândute de vânzători ambulanți, popularitatea lor a început să scadă. Odată cu apariția mass-media, povestitorul a dispărut, din păcate, mai mult sau mai puțin.
Povestirea este, de asemenea, un vehicul eficient pentru a transmite mesaje subconștientului unde au loc metaforele „OH!”. Este capacitatea noastră de a face conexiuni metaforice care ne permite să învățăm orice. Când ceva nou este ca ceva ce am mai făcut înainte, luăm ceea ce știm din prima situație și ne transferăm cunoștințele în noua situație. Metafora insuflă învățarea conținutului sau procesului la un nivel foarte subtil, adesea subconștient. Când subconștientul este activat sau accesat, materialul intră în minte fără nicio rezistență. Ca rezultat, metaforele pot produce schimbări dramatice la un individ.
De fiecare dată când ceri cuiva să-și extindă conștientizarea timpului și spațiului, induci o stare ușoară de transă și fiecare poveste care începe cu „A fost odata ca niciodata…” oferă un exemplu în acest sens.
O poveste poate fi numită o metaforă dacă ascultătorii se pot raporta la ea și pot face o paralelă între acțiunea din ea și propriile vieți. S-a sugerat că, dacă o imagine valorează cât o mie de cuvinte, atunci poate că putem considera o metaforă ca valorând cat 1000 de imagini.
(avem aici cateva imagini din setul de carduri metaforice 1001 – cu metafore din cele 1001 de povesti)
Potrivit psihologilor, amintirile noastre par să funcționeze cel mai bine atunci când putem vedea lucrurile ca parte dintr-un tipar recunoscut, când imaginația ne este trezită, când putem face asocieri naturale între o idee și alta și când informația apelează puternic la simțurile noastre. O poveste imaginativă, bogată în vocabular, care face apel la simțuri, care funcționează ca o metaforă și este de natură cumulativă, îndeplinește în mod clar toate aceste criterii.
Poveștile cumulate au etape definite și în fiecare etapă se adaugă personaje și activități. Rezultatul este un ritm și o repetare de calitate hipnotică. Acest lucru ajută la inducerea undelor cerebrale alfa și la starea optimă pentru învățare și amintire. Procesul poate aduce și o formă de regresie la zilele copilăriei și să recreeze în noi acea stare emoțională de curiozitate, pe care ca adulți avem tendința de a o pierde.
Emoțiile, nu logica, sunt cele care ne determină reținerea, crearea de sens și memoria. Acest lucru sugerează importanța stârnirii curiozității, suspansului, umorului, entuziasmului, bucuriei și râsului. Povestirea poate oferi un mijloc ideal de a realiza acest lucru.„
Extras din cartea „Puterea metaforei: Povestiri și călătorii ghidate pentru profesori, formatori și terapeuți” de Michael Berman
Cat de frumos si pe intelesul nostru explica Berman procesul care are loc atunci cand lucram cu cardurile metaforica!
O metafora regasita in cardurile OH naste povesti O multitudine de povesti! Pentru fiecare din noi povestea vietii noastre este atinsa de aceasta metafora, este trezita, reconfigurata si reintegrata, atunci cand ii dam voce, cand o privim, tinand cardul in palma, cand luam o alta perspectiva povestind ceea ce se trezeste in noi, inclusiv emotional.
–
Imaginea cover este cu Clara, care se juca in acel moment cu setul de carduri metaforice Saga si crea propria ei poveste cu acestea.
