Artistul francez Paul Gauguin sa născut la Paris în 1848. Impresionismul – capturarea imaginilor vieții de zi cu zi afară în lumină naturală, mai degrabă decât lucrul in studio pe teme istorice ale religiei și mitologiei – a influențat puternic cariera sa timpurie.
Gauguin a mers mai departe, insa, pentru a dezvolta sintetismul, un stil de pictura care combina impresiile tematice ale naturii cu percepțiile interioare ale artistului. Așa cum sa întâmplat în ceea ce privește muzica, el a încercat în arta sa să clarifice legile naturale, cu privire la colorare.
A încorporat în tehnicile sale de pictură Pisarro și Cézanne. Lucrând atât cu valori intrinseci cât și simbolice ale suprafeței, liniei și culorii, Gauguin a fost unul dintre artiștii de avangardă care au deschis calea expresionismului și a picturii abstracte.
Viața timpurie adultului Gauguin a fost una tipic domestică, dar și-a părăsit familia pentru a se dedica pe deplin picturii. Sa retras în Bretania, unde a pictat lucrările bine-cunoscute ce ilustrează mediul țărănesci. O încercare de colaborare cu Van Gogh a eșuat din cauza unor perspective ireconciliabile.
Odată cu trecerea timpului, Gauguin depindea din ce în ce mai putin pe formă, pentru a-și exprima conceptele, și tot mai mult pe culoare. El a ajuns la înălțimea intensității culorii sale în perioada maine târzie din Tahiti. A petrecut anii 1891-1892 acolo și sa întors mai târziu în Marea Sudului pentru încă șase ani de muncă, îndeplinindu-si visul unui studio tropical, înconjurat de luxul unei vegetații și culturi exotice.
Ultimii doi ani ai lui Gauguin, caracterizați de boală, sărăcie și disperare, au fost petrecuți în Marquesas, un grup învecinat de insule în Tahiti, unde a murit în 1903. Picturile bogate și intens colorate pe care le-a lăsat in urma din aceasta perioada nu descriu cu nimic viață personala plina de suferință, ci mai degrabă sunt o declarație a artistului despre frumusețe și armonie incantatoare.
Autor al
