Emotiile neexprimate nu mor niciodata. Ele sunt ingropate de vii si vor reveni la viata mai tarziu, in moduri mai urate.
Sigmund Freud
Ar trebui…
Este dificil să fiu parte in relații iubitoare atunci când port in mine emotii neexprimate, în special cele de furie și resentimentele. Resentimentul este furia îndreptată către ceilalți, in incercarea de a le schimba comportamentul. Această furie poate fi redirecționată spre a ma schimba pe mine insami, nu pentru a schimba cealaltă persoană. Vinovăția este furia resimțită față de mine atunci când nu ma ridic la înălțimea propriilor așteptări.
Ma gândesc sau spun de multe ori „Ar fi trebuit să fac asta sau asta, sau asta”…. E nevoie, spre binele meu, să elimin judecățile pe care le am față de ceilalti și față de sine. Sa nu mai „arunc” cu mine și pe ceilalți.
In ultimii ani am descoperit iubirea de sine. Cand ma iubesc pe mine, cand am compasiune fata de orice emotie este in mine, ma respect si trec dincolo de emotie. Descopar ca, cu cat ma accept mai mult asa cum sunt, cu atat mai putina furie si resentimente simt fata de ceilalți.
Emoțiile sunt energie în mișcare și, deoarece este energia mea, o pot folosi în orice fel aleg, constient sau nu. Pot face asta modificându-mi convingerile, credintele despre comportamentele / sentimentele mele și redirecționându-mi energia într-un mod constructiv.
Emotii neexprimate
Sentimentele neexprimate sunt ca buruienile de pe ogorul meu. Ele prind rădăcina și pot sufoca orice sentiment bun pe care l-am avut. Sentimentele neexprimate duc la furie, resentimente și depresie. Corpul și mintea suferă atunci când nu exprim ce gândesc și simt cu adevărat. Si mai e un aspect, o perspectiva mai larga. Buruienile din gradina sunt doar alte plante pe care le consider „straine”, daunatoare si pe care cred ca e nevoie sa le eradichez. Sa nu existe. Cred ca sunt rele. Insa ele sunt acolo cu un sens, cu un rost, pe care eu nu il inteleg inca, deoarece nu sunt conectata cu ele. Atunci cand descopar ca ele imi sunt prieteni si aliati puternici in conectarea cu natura, cu natura noastra interioara, daca vorbim acum despre emotiile „negative”, atunci negura intunericului imi devine prietena. Devine fertila si de acolo incep sa straluceasca diamantele puterii mele interioare, a vulnerabilitatii, a curajului.
Majoritatea dintre noi tindem să negam gândurile și sentimentele și să le ascundem. Ne temem că partenerul și cei dragi nu ne vor mai iubi. Asa cum am patit in copilarie. Ne este teamă că nimeni nu ar iubi sau nu ar avea grijă de „persoana reală” care se află înăuntrul nostru.
Cand nu imi ușurez încărcarea emotionala, despachetând și eliberând bagajul de emoții, în cele din urmă ma auto-distrug. Pierd oportunitatea de a iubi, de a ma bucura, de fi iubita și înțeleasa. Acest lucru poate fi devastator pentru mine și pentru cei din jurul meu. Devin un vulcan cu lavă vie în interior care în cele din urmă erupe și distruge orice se află în calea sa. Această erupție de sentimente neexprimate se va întâmpla în cel mai incomod moment. Se va întâmpla când ma astept mai puțin și acolo unde va aduce cel mai mult daune – relatiilor mele cele mai intime.
Curcubeul emotiilor
Inevitabil, ca om, e nevoie sa experimentez întreaga gamă de emoții umane – dragoste, bucurie, exaltare, furie, frustrare, anxietate, frică, ură, gelozie, iritare, sensibilitate și toate celelalte. Cum le fac fata în mod productiv?
Cele trei etape pentru rezilienta emotionala:
- Sa imi recunosc emotiile si sentimentele. E greu uneori. Uneori nici nu stiam ca am in mine o caruta plina de emotii. Stii tu, varful ice-bergului. Slava cerului ca am oricand la indemana cardurile OH! Le scot, si intotdeuna, fara exceptie, ajung la ceea ce are nevoie de atentie si ce are nevoie sa fie exprimat! Si asta nu numai cu mine. Ci si in cele 116 evenimente – workshopuri si conferinte in care am lucrat cu altii, cu cardurile. Cardurile sunt un intrument miraculos ce ma conecteza cu emotia. Astfel incep sa le recunosc, inclusiv sa le numesc (vezi imaginea cu roata) si sa vorbesc despre ele.
- Sa le accept ca fiind reale. M-am luptat mult cu rusinea si indoiala. Doua pietre mari de hotar pentru mine in viata asta. Mi-a trebuit ultimii 6 ani, si inca lucrez, sa accept dualitatea asta in mine. Sa accept ca simt rusine si sa nu o evit. Imi ia inca efort sustinut, strategii mentale pre-pregatite, conectare emotionala cu altii ca sa nu ma indop cu saratele si dulciuri. Ca sa nu evit si sa fac altceva – si am atatea lucruri minunate pe care le pot face. Prin a face, nu mai sunt! Nu mai simt! Acceptarea cu blandete si fermitate e cheia pentru mine in acele momente de evitare.
- Sa dezvolt modalități practice de gestionare a emotiilor: incet si sigur, am cautat si ales metodele care functioneaza pentru mine. De la terapie, meditatia vipassana, tapping, tehnici de respiratie in functie de starea mentala, journaling, rugaciunile (de compasiune de sine, de iertare, de invocare a puterii din mine si a ceea ce este dincolo de mine), practica lectiilor din Cursul de miracole sunt unele dintre metodele mele de coping si de dobandire a rezilientei. Ah, chiar urmeaza workshopul minunat al Andreei Szilagyi – Mental fitness. Metode practice pentru rezilienta unde vom explora cu Andreea exact asta! 🙂
Ma las vazuta
Hai sa lasam jos bagajele. Sa ne eliberam de furie, resentimente, de ranile ce le purtam prea mult.
Spun acum si spune si tu, cu toata fiinta si intentia: „Ma iert si ma accept acum, cu aceasta emotie pe care o simt in corp / cu toate emotiile pe care le traiesc. Fac tot ce stiu si pot mai bine acum. Tot ce am nevoie vine acum spre mine.”
Exprima emotiile, in primul rand cu tine, pentru tine!
La tine ce metode de conectare cu emotiile functioneaza? 🙂 Te invit sa lasi un comentariu mai jos.
Sa ne fie calea usoara! Cu drag,
Iulia
–
Sursa foto
- Roata emotiilor: suntparinte.ro
- Imaginea cu citatul: quotefancy